Starea de bine, în sensul psihologic, este esențială pentru dezvoltarea copilului, viitorul adult. Cu cât intervenim mai devreme în contextele disfuncționale, cu atât avem șanse mai mari pentru a crea condițiile unei dezvoltări optime a copilului, din punct de vedere al asigurării stării lui de bine. Laureatul Nobel James Heckman arăta că, în comparație cu alte programe societale, cel mai mare randament al investiției, pe care o țară îl poate obține, este atunci când investește în programele de educație timpurie pentru copii. (Heckman, 2008)
În acest moment, beneficiem de un număr considerabil de dovezi care susțin îmbunătățirea stării de bine a copiilor, ca urmare a programelor de intervenție de tip formare pentru profesori. Aceste intervenții sunt cu atât mai eficiente cu cât au loc mai devreme, în anii de preșcolaritate. (Barnett, 1998)
Totuși, programele pentru starea de bine a copilului au fost dezvolatate, în general, în societățile vestice, care beneficiază și de alte resurse, precum susținerea comunității sau suportul instituțiilor de protecție socială. Se știe, însă, prea puțin despre rezultatele unor astfel de programe implementate în țări mai puțin dezvoltate economic, precum cele din regiunea Europei de Est.
Țările din această parte a lumii au utilizat, după cel de-al doilea război mondial, un model de educație sovietic. Cu alte cuvinte, accentul era pus în primul rând pe obținerea unor performanțe academice la examenele naționale și mai puțin pe nevoile copilului sau crearea unui mediu școlar individualizat, în care copilul și profesorul să beneficieze de o experiență pozitivă de învățare.
Pe de altă parte, sistemele de educație din țările scandinave excelează atât în termeni de inserție profesională pe piața muncii, cât și în privința satisfacției pe care elevii o au față de școală. Organizația Națiunilor Unite plasează țări precum Finlanda sau Danemarca în topul țărilor cu cele mai bune sisteme de educație. De exemplu, succesul finlandez din 2012, la testele PISA a fost atribuit de oficialii țării ”sistemului de educație ( educație de bază uniformizată), profesori înalt competenți și autonomie oferită școlilor”.
Scopul cercetării desfășurate în acest proiect este acela de a implementa o intervenție educațională caracterizată de mai multe componente, inspirată de modelul danez, adresată copiilor cu vârste între 3 și 10 ani, din două grădinițe și două școli cu clase primare din medii sociale defavorizate, aflate în București. Vom compara longitudinal starea de bine și performanța academică a acestor copii cu un grup de control. Intervenția este construită plecând de la succesul programului RODACIE dezvoltat de experți educaționali româno și danezi și pilotat între 2011 și 2015 într-o creșă din din București.
Coordonatorul echipei de cercetare este Florin Țibu, expert psihologia copilului.
